Ce este și ce nu este vinul rozé
Zilele acestea, cu ocazia lansării rozé-ului Sărut, am avut surpriza să descoperim că mulţi dintre prietenii noştri încă sunt convinşi că vinul rozé este produs prin amestecarea de vinuri albe şi roşii. Aşa că ne simţiţi obligaţi să vă anunţăm nu doar că această credinţă este fundamental greşită, ci că este chiar ILEGAL să amesteci vinuri albe şi roşii în vederea obţinerii de vinuri rozé. Nu doar în România, ci în toată Uniunea Europeană, cu foarte mici excepţii. Practic, în afară de câţiva mici producători din regiunea Champagne, care au de partea lor istorie, tradiţie, know-how şi reţete confirmate de-a lungul multor generaţii, nimeni nu are voie să amestece vinuri albe şi roşii.
Este posibil să fi auzit de vreo intenţie veche a Uniunii Europene, însă zvonurile nu au o bază reală. Ultima mare dezbatere pe această temă a avut loc în urmă cu mai mult de 10 ani, întreaga discuţie este publică şi poate fi consultată pe site-ul Parlamentului European, concluziile de atunci rămânând în vigoare până astăzi: nu se amestecă vin alb şi roşu.
Atunci, cum se naşte un vin rozé?
Dacă aţi muşcat sau strivit vreodată o boabă de strugure roşu, aţi observat că pulpa este galbenă sau verzuie. La fel va fi şi mustul extras prin presare. Pigmenţii care dau culoarea roşie a vinului se găsesc exclusiv în pieliţe, iar durata contactului dintre aceste pieliţe şi must (macerarea) va dicta culaorea vinului. Un must care nu intră deloc în contact cu pieliţele va da un vin alb – aşa se nasc vinurile albe din Cabernet, Zinfandel sau Pinot Noir.
Pentru vinurile rozé, durata contactului dintre pieliţe şi must se situează, de obicei, între 2 ore, pentru vinurile la care abia se ghiceşte o inflexiune roz, şi 20 de ore, pentru vinurile intens colorate, aproape roşii. În cazuri foarte rare, vinurile rozé se nasc din struguri nu acumulează (genetic!) suficientă culoare pentru a putea produce vinuri roşii, aşa-numiţii struguri roz, cum este cazul Tămâioasei Roze, care nu creşte decât în Segarcea, sau a verişoarei sale din Moldova, Busuioaca de Bohotin.
Marea problemă a vinurilor rozé este însă că pieliţele nu găzduiesc doar culoarea, ci şi aromele vinului, pulpa fiind depozitarul de zaharuri (fructoză şi glucoză), iar contactul scurt dintre pieliţe şi must înseamnă şi că aceste arome se transferă în cantităţi mult mai mici decât în cazul vinurilor roşii. De aceea, arta de a produce un rozé intens şi expresiv este, de fapt, mult mai complicată decât pare.
kmmUnul dintre secrete este alegerea perfectă a momentului culesului, astfel încât să existe un echilibru perfect între aciditate, nivelul de zahăr (care dictează nivelul de alcool, după fermentaţie) şi raportul dintre must şi pieliţe – strugurii uşor deshidrataţi vor avea balanţa uşor mai înclinată către pieliţe, în timp ce strugurii „umflaţi de ploaie” vor produce mai mult must.
Cert este că vinul rozé este la mare căutare, şi mulţi încearcă să „fure” o bucăţică din piaţă. Probabil că în unele gospodării, amestecarea de vin alb şi roşu este ceva obişnuit, însă vinul obţinut nu are cum să fie de calitate. E ca şi cum ai amesteca ciocolată şi carne tocată – fiecare ingredient e bun, în legea lui, dar împreună nu au sens.
Dacă sunteţi curioşi să descoperiţi mai multe despre vinurile rozé, exerciţiul pe care îl recomandăm întotdeauna este „cunoaşterea cu paharul în mână”. Puteţi gusta, de la noi, rozé-ul Elite, prietenos şi direct, Feteasca Neagră Marama – veselă şi plină de viaţă, Tămâioasă Roză – intensă şi seducătoare, sobrul Minima Moralia Speranţă, care are şi o fracţie maturată în butoaie de stejar, sau noul Sărut, dens şi expresiv, născut din întâlnirea dintre Fetească Neagră şi Pinot Noir.