Pinot noir – copilul-problemă, copilul-geniu
Pinot noir este unul dintre strugurii esențiali ai lumii vinului. Este părintele unor soiuri precum Chardonnay, Aligote, Pinot gris sau Pinot blanc. Fără el, nu am fi avut astăzi bulele din Champagne, nici comorile din Chambertin.
Din păcate, însă, Pinot noir-ul are două probleme – este un strugure dificil și nu (mai) este un strugure la modă, decât printre cunoscători. Andrey Viktorovich Chelishchev, unul dintre pionierii viticulturii post-prohibiție din SUA, spunea că „Dumnezeu a făcut Cabernetul Sauvignon, iar Diavolul a făcut Pinot noir-ul”. Să vedem de ce…
În primul rând, vițele de Pinot noir au mult mai puțină vigoare decât cele ale altor soiuri, inclusiv cele ale descendenților direcți. Apoi strugurii sunt extrem de delicați, fiind susceptibili la aproape bolile pământului. Mai rău de atât, frunzele sunt destul de mici, drept pentru care gestionarea cantității de soare care ajunge la struguri devine o problemă extrem de delicată. Nu în ultimul rând, musturile de Pinot noir reacționează imediat la aproape orice fel de drojdie găsită în mod natural în cramă, ceea ce poate modifica radical gustul vinului. Iar acestea sunt doar o parte dintre problemele care fac acest soi să fie caracterizat drept „dificil”.
Cât despre modă – ultimele două decenii au marcat invazia vinurilor de Lume Nouă – gemoase, dense, grele – în timp ce Pinot noir-ul produce vinuri „subțiri” sau cu corp mediu, cu mult mai puțină culoare și cu mult mai puține taninuri (compușii care dau asprime și greutate vinului). Departe, deci, de gustul general al pieței.
Cu toate acestea, Pinot noir este un strugure iubit de podgorenii care își doresc vinuri de mare calitate, vinuri cu speranță lungă de viață și care să evolueze remarcabil de la un spectru aromatic la altul. Un Pinot noir tânăr se poate exprima de-a dreptul modern – cu arome intense de cireșe, frăguțe și căpșuni – în primii ani de viață. Același vin, însă, după 8, 10, 15 ani te poate întâmpina cu note de ciuperci, frunze uscate, trufe albe, petale de trandafir, piele tăbăcită…
Pinot noir este chinul și satisfacția oricărui creator de vin pentru că tocmai sensibilitatea sa îi să o putere fantastică de a exprima locul de unde provine și felul în care a fost tratat. La nici un alt soi (căci toate au, în diverse măsuri, această capacitate) nu este atât de evident dacă s-a produs mult sau puțin, cu atenție sau „la grămadă”, dacă în cramă e curățenie ca într-o farmacie sau se curăță „de ochii soacrei”, dacă producătorul și-a învățat pământul și parcelele sau le amestecă alandala. Pinot noir este o carte de vizită cu toate detaliile posibile…
Și da, nu este un soi la modă. Nu face gemuri dense, ci vinuri suple și elegante. Și de aceea îl iubim. Pentru vinurile grele, avem alți struguri care să înmagazineze toată fierbințeala Olteniei. LA Pinot ne gândim ca la soarele de prânz, într-o briză răcoroasă.